Un prieten adevarat

                          "    PRIETENUL   "                    

• In ziua te azi toti vorbesc despre prietenie care ar fi cel mai usor lucru. Nu. Prietenia este un dar. Il numesti prieten pe cel care ramane cand toti ceilalti au plecat.Cel care te accepta indiferent cum esti, indiferent de ce ai facut sau vrei sa faci. Un prieten este un inger fara aripi. Un prieten asculta cantecul, insa un prieten adevarat reuseste sa`l fredoneze cand tu ai uitat versurile. Un prieten te tine de mana si te atinge la inima. O vorba spune ca drumul catre casa unui prieten nu e niciodata lung. E adevarat! Un prieten e un vis devenit realitate. Un prieten e acea persoana care te intreaba "ce faci?" si asteapta raspunsul. Un prieten este acela care e acolo chiar daca tu nu vrei. Un prieten e presoana care te ajuta chiar daca nu`i ceri ajutorul. cand plangi, un prieten nu promite ca te va face sa razi, promite ca va plange cu tine. cand pleci, un prieten nu promite ca te opreste, promite ca va pleca cu tine. Un prieten este acea persoana care la intrebarea " ma poti ajuta cu ceva ?" va raspunde "oricand". Un prieten iti cunoaste calitatile, dar iti arata si defectele. Un prieten e ca o stea, chiar daca nu-l vezi, stii sigur ca e acolo. Un prieten te sustine, chiar daca stie ca gresesti. Un prieten te urmeaza pe drumul tau, chiar daca e cel gresit. Un prieten iti spune ce crede, chiar daca te va face sa plangi, sa suferi sau sa fi suparat.

Viitorul aparține acelora ce au crezut cu toată tăria în frumuseţea viselor lor.Ceea ce contează în viață este nu locul în care ne aflăm ci direcția spre care ne îndreptăm. 

Cele 10 reguli pentru a nu suferi in dragoste

10. Nu te indragosti NICIODATA de un tip care are prietena... nimic bun nu poate iesi din asta. Varianta ca isi va lasa prietena pentru tine se intampla mult prea rar pentru a fi luata in calcul. 9. Nu-i arata de la inceput ce simti...arunca-i firmituri, lasa-l sa depuna putin efort pentru a te cuceri. 8. Nu-l transforma in centrul universului tau...e dovedit ca baietii nu sunt atrasi de fetele pe care le pot avea oricand. Nu-i arata ca ai lasa totul pentru el, asta nu-l va face decat sa caute in alta parte misterul de care are nevoie. 7. Intotdeauna lasa-te iubita mai mult si iubeste mai putin... daca il lasi pe el sa te iubeasca mai mult, nu vei avea niciodata inima zdrobita, dar totusi arata-i ca-l iubesti, altfel il vei pierde. 6. Nu-ti neglija niciodata prietenii...daca iubirea voastra va lua sfarsit, prietenii sunt cei care te vot ajuta sa te ridici iar. Daca renunti la ei pentru o relatie trecatoare inseamna ca trebuie serios sa-ti reorganizezi prioritatile in viata. O prietenie adevarata va dura intotdeauna mai mult decat o iubire. Indata ce dispare iubirea, ramane prietenia. 5. Nu uita sa ai activitati independente de ralatia ta...daca relatia se va sfarsi tot ce faceati impreuna iti va aduce aminte de ce a fost, iar uitarea se va instala mult mai greu. 4. Crede in tine!... orice s-a intampla ramai sincera tie! Nu face copromisuri. Ai incredere ca nimic nu e mai puternic decat tine si fiecare experienta te va ajuta sa iei de la viata tot ce e mai bun. 3. Nu incerca sa alergi dupa "barbatul perfect"...chiar daca la inceput pare perfect pentru tine, daca nu vine totul de la sine, in mod firesc, inseamna ca nu e barbatul potrivit. Nu te asteota sa ti se ofere totul pe tava, dar daca sunt mai dese momentele in care suspini decat sa zambesti cand te gandesti la el...asta e un semn sa pui in aplicare regula numarul 4 2. Nu incerca sa gasesti povestea voastra in orice melodie de dragoste... fiecare poveste e unica si nimeni nu o poate descrie mai bine decat voi doi. Piesele de dragoste nu fac decat sa apese pe rana atunci cand incerci sa uiti. Cum as putea sa-l uit cand, de fiecare data cand aud "melodia noastra" imi aduc aminte de el? 1. Nu te indragosti!... asta ar fi ideal, dar din pacate sufletul are propria ratiune pe care nimeni nu a reusit sa o inteleaga pana acum. Daca nu te indragostesti, nu ai cum sa suferi in dragoste...dar am putea supravietui daca nu ne indragostim? Iubirea si Timpul Se spune ca a fost odata demult, o insula. Si pe aceasta îndepartata insula traiau toate sentimentele si valorile umane: Buna Dispozitie, Tristetea, Întelepciunea… si - ca toti ceilalti - Iubirea. Într-o buna zi, sentimentele au fost anuntate ca insula era pe cale sa se scufunde si îsi pregatira navele si plecara. Doar Iubirea ramase pâna în ultimul moment. Când insula fu pe punctul de a se scufunda, Iubirea decise sa ceara ajutor. Bogatia a trecut pe lânga Iubire cu o barca luxoasa. Iubirea îi zise: “Bogatie, ma poti lua cu tine?” “Nu te pot lua, caci e mult aur si argint în barca mea si nu am loc pentru tine.” Iubirea se hotarî atunci sa ceara ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe-acolo într-o superba nava. “Orgoliu, te rog, ma poti lua cu tine?” “Nu te pot ajuta, Iubire…” - raspunse Orgoliul - “aici totul e perfect, mi-ai putea strica nava”. Atunci Iubirea implora Tristetea, care trecea pe lânga ea: “Tristete, te rog, lasa-ma sa vin cu tine!” “Oh Iubire,” – îi raspunse Tristetea – “sunt atât de trista încât trebuie sa ramân singura...” Chiar si Buna Dispozitie trecu pe lânga Iubire, dar era atât de multumita, încât nici nu auzi ca este strigata. Dintr-o data se auzi o voce: “Vino Iubire, te iau cu mine “ Vorbea un batrân. Iubirea se simti atât de recunoscatoare si plina de bucurie, încât uita sa îl întrebe pe batrân cine este. De cum sosira pe tarm, batrânul pleca. Iubirea îsi dadu seama cât de mult îi datora batrânului si a întrebat Cunoasterea: “Cunoastere, îmi poti spune cine m-a ajutat?” “A fost Timpul” – a raspuns Cunoasterea. “Timpul?” - se întreba Iubirea – “De ce tocmai Timpul m-a ajutat?” Cunoasterea, plina de întelepciune, raspunse: “Pentru ca numai Timpul e în stare sa înteleaga cât de importanta e Dragostea în viata!”

                                                  " TRECEREA TIMPULUI "                                                        


Vantul bate incet mangaind fiecare copac, fiecare creanga, fiecare fir de iarba, fiecare pasare aflata in zbor, lumina soarelui patrunde pana in cele mai intunecate colturi ale lumii, incercand sa aduca un strop de caldura tuturora, pe chip si in suflete… Lumina calda si blanda a soarelui, care ne incalzeste noua viata si sufletele, ofera posibilitatea Pamantului sa uite! Sa uite apasarea grea a poverii ce o duce-n spate, povara grea a trecerii timpului ce nu se opreste sa-i lase o clipa de odihna. Aceste poveri sunt amintirile, amintiri inglobate in lacrimi, lacrimi ce se strang in fiecare gol si formeaza balti, lacuri, mari, oceane. Cu cat e mai mare, cu atat mai multe amintiri, si mai greu de uitat. Dar nu toate sunt amintiri urate, cum nu toate lacurile ori marile nu sunt lipsite de viata! Si totusi, cum omul uita repede ceea ce-l doare, la fel face si Pamantul. Fiecare lacrima e alinata de caldura Soarelui, si transformata in amintire, in fantoma, in umbra, ce se ridica incet incet la ceruri, luand un pic din apasarea de pe spatele Pamantului, dand uitarii durerea pentru a putea continua. Dar astfel se pierd si amintirile placute…
Si totusi amintirile nu se pierd niciodata… Ele sunt sus si acopera Cerul! De aceea, cand Pamantul vrea sa-si aminteasca de vremuri de mult trecute, e de ajuns sa dea nastere vantului, care cauta printre copaci si printre frunze, printre firele de iarba si picaturile de apa ale cascadelor, prin cuiburile pasarilor si culcusul animalelor, intreband, cercetand, cautand… Dar amintirile le gaseste mereu sus, in Ceruri! Asa ca, atunci cand o gaseste, amintirea e tot naluca, umbra ce pluteste printre nouri, si nu vrea sa coboare jos, inapoi in mintea Pamantului. Asa ca vantul o ademeneste cu promisiunea eliberarii, a vietii, infasurandu-se in jurul amintirii si transformand-o, din umbra in ingeras de nea, intr-un fulg de zapada unic in felul sau! Atras de mirajul vietii, fulgul incepe sa danseze si sa se lase purtat de dulcea melodie pe care vantul i-o sopteste la ureche, fara sa-si dea seama ce se intampla cu adevarat. Acum amintirea, fulgul, se apropie incet de Pamant, inapoi de unde a plecat (de unde candva era dorita uitata, acum e dorita inapoi)! Si dansand incet un dans al vietii, incet-incet isi da seama ca de fapt e un dans al mortii, caci e ultimul, primul si ultimul din viata lui, caci vede Pamantul apropiindu-se… Dar nu dispera si danseaza in continuare… Ajuns pe Pamant, fulgul se transforma incet in amintire, si inapoi de unde a fost uitata…
Dar nu e moarte, caci candva, amintirea aceasta va fi din nou uitata, si va avea din nou sansa sa danseze… Nici o amintire nu se uita, ci doar se ascunde, caci fara amintiri frumoase nu putem trai. Dar o amintire frumoasa se castiga din zece urate… Asa ca nu va fie teama sa gresiti, caci asta ne face pe noi sa ramanem lacrimi sau fulgi…amintirea noastra in mintea celorlalti, care nu ne vor lasa niciodata sa murim!
















                                             "   DOAR LACRIMILE  "                                             


Din toate lacrimile care au curs candva, au crescut trandafiri, din care in fiecare zi am cules cate unul. Si in fiecare zi mi-am adus aminte de “spinii” pe care acestia ii aveau. Dar la vederea frumusetii lor,am uitat de fiecare data… Am cules pentru prima oara un trandafir alb, pe care spinii nu-l uratisera inca si puritatea lui s-a oglindit in viata mea… Am cules apoi un trandafir rosu, fara de care gradina mea n-ar mai fi ramas aceeasi.Atunci am inteles ce inseamna “iubirea” si tot atunci… l-am intalnit pe “el"… Fara sa vreau, am simtit cel de-al treilea trandafir; ale sale petale galbene, cum se scuturau una cate una in mana-mi cazuta in cautarea dragostei “lui” zadarnice… Am simtit cum trandafirul cu petale transparente se scutura, iar fiecare petala cadea una cate una, ca fiind lacrimile mele… Am cautat in zadar sa gasesc in imensa “gradina” orice alt trandafir, pentru ca toti se uscasera. Atunci am cules fara sa vreau, pe ultimul, acela violet, care inca nu se ofilise. Doar o petala aruncata, a alunecat grabita pentru a pecetlui despartirea noastra… Acum “gradina” este goala si vantul “alearga” de la un capat la altul pentru a da fila cu fila viata mea si
pentru a “matura” petalele cazute…

Florile

Mireasma diminetii...Petale de flori in vantul rece si umed al cerului senin. Buburuze abia trezite pe polen de floare, simbolul snurului alb-rosu pe tarabele orasului, 
martisoare, ghiocei, zambilute, toate au revenit odata cu primavara. Luna cadourilor vii.





























































                               

Trandafirii

                                          TRANDAFIRII 

Nascut dintr-o poveste de dragoste, invaluit in legende si mister, cu petalele sale catifelate si parfumul invaluitor, adevarat rege al florilor, un ingredient in vechi ritualuri magice, o inspiratie vie pentru artisti, simbol universal al iubirii si al victoriei, leac de sanatate si izvor de frumusete, trandafirul este cea mai cunoscuta si, probabil, cea mai iubita floare. E cu atat mai apropiata sufletului nostru cu cat spatiul parca reverbereaza si acum purtand melodia lui Florin Bogardo, Sa nu uitam nicicand sa iubim trandafirii…

Cantat de Lordul Byron, pictat de Renoir, numarand astazi peste 10.000 de specii ce poarta nume celebre precum Michelangelo, Niccolo Paganini, Charles Aznavour, Audrey Hepburn ori Princess of Wales, istoria trandafirului se pierde in negura timpului.
Vei gasi trandafirii unde te astepti mai putin, in medicamente, in cosmetice, in dulciuri si mancare, in bauturi, pentru a nu mai pomeni de gradini si de minunatele buchete de flori carora probabil ca nu s-a nascut inca fata care sa le reziste. Mai nou, oamenii de stiinta din Statele Unite ale Americii au reusit sa exploateze rezistenta la temperatura a uleiului de trandafir si sa-l foloseasca si la intretinerea echipamentelor navetelor spatiale!
Cu o simbolistica mostenita din epoca victoriana, trandafirul rosu este un simbol al dragostei, cel alb sugereaza inocenta si puritatea, iar cel roz - gratia, pentru ca trandafirul galben sa simbolizeze dragostea platonica, dar si gelozia. Trandafirul a fost folosit ca un cod de comunicare al sentimentelor si in Orientul Mijlociu. Asa cum consemna, la mijlocul secolului al XVIII-lea, Lady Mary Wortley Montagu, sotia ambasadorului britanic din Constantinopol, un boboc de trandafir semnifica o iubire abia nascuta, o floare deschisa de trandafir alb - intrebarea Ma vei iubi?, iar o floare rosie deschisa - Sunt plin de iubire si dorinta!.
In hinduism, trandafirul simboliza perfectiunea, desavarsirea, sufletul, inima si iubirea. Cu delicatetea si parfumul ei, aceasta floare desavarsita, poate cel mai expresiv simbol al iubirii, parcurge toata paleta de sentimente de dragoste, pasiune, suferinta sau gelozie, neuitatand nici de iubirea tragica sau de despartire, fiind considerat mai mult decat o floare, un adevarat simbol al senzualitatii, al pasiunii, al elegantei si al feminitatii.

Primavara

                                                                PRIMAVARA

O așteptăm cu nerăbdare, entuziasm și speranță. Ne dorim ca mirosul de copaci înfloriți să ne invăluie cu totul și razele solare să ne mângâie pletele-n vântul primăvăratic.

Primavara, fiica cea mai tânără a bătrânului an, cea aducătoare de bucurie și voie bună, va sosi cu pași repezi și la noi, cu alaiul ei de flori, lumină și culoare. Totul va fi învăluit în strălucirea soarelui, atingând blând pământul și toate vietățile. Bolta albastră se va oglindă în apele limpezi ale râurilor, iar zilele vor fi mai blânde și mai lungi, iar nopțile mai scurte.

Ce poate fi mai frumos mirositor decât florile de primăvară?

Am asteptat iubirea ta o viata

Când ești rănit în inimă eşti terminat...

 Multa lume considera ca iubirea perfecta nu apartine acestei lumi. Am ajuns sa credem ca iubirea e imperfecta, ca trebuie sa ne multumim cu  orice farama primim si ca nu avem nimic de facut in aceasta privinta. Am transformat naturaletea in mit si utopie , pentru ca experientele noastre ne-au estompat orice credinta intr-o iubire pura si inocenta, care nu pune conditii si care ne da voie sa ne exprimam pe noi  asa cum suntem.

Undeva pe drumul prin viata poate ca nici nu mai consideri ca esti demna de iubire, pentru ca uitandu-te in oglinda , vezi imperfectiuni care se pare ca nu atrag  catre tine iubirea perfecta.

De fapt aceste imperfectiuni pe care le vezi nu reprezinta decat cicatrici, urme ale experientelor dureroase pe care le-ai trait de-a lungul vietii.

Privindu-ne in oglinda noi spunem ca vedem realitatea, ca nu avem cum sa schimbam acest lucru. Insa stau si ma intreb ce anume reprezinta realitate? Am dat definitia de realitate acelor lucruri care apartin  credintelor comune ale unui anumit grup de oameni.

Si atunci, este oare acest adevar pe care noi il consideram realitate oare adevarul suprem? Eu spun ca nu, si o spun pentru ca de-a lungul vietii am observat ca exista un adevar spiritual, si acest adevar trece dincolo de opiniile impartite ale anumitor grupuri de oameni. Acest adevar, aceasta realitate, este realitatea spiritului, si cei care au pasit pe aceasta cale, il definesc in acel mod. 

Am intalnit multi oameni care dau tot felul de definitii iubirii si putini care chiar au inteles si au simtit iubirea pura , iubirea care vine din esenta .

Aceasta iubire este una care iti face pieptul sa se umfle, este una care nu pretinde nimic, si indiferent de obiectul dorintei ei, ramane intacta. Aceasta  iubire stie ca noi toti am fost creati pentru a fi iubiti intru-totul si suntem demni de iubire, indiferent de catalogarile societatii.

In lumea de astazi este destul de dificil sa pastrezi iubirea inocenta, in forma ei cea mai pura dar nu este imposibil.

Cert este ca cei care au renuntat la credinta ca exista o iubire pura, cu siguranta nici nu o vor trai vreodata. Acest sentiment ca nu esti iubit pe deplin, acest sentiment de lipsa, vine din faptul ca din definitia  noastra despre cine suntem, am eliminate cel mai important aspect. Multi oameni considera ca sunt doar minte si corp, excluzand complet natural or spirituala.

Ai pierdut din vedere dimensiunea ta superioara si cu aceasta te-ai indepartat si mai mult de iubire, pentru ca in esenta tu esti spirit, iar spiritul este iubire pura.

Pentru ca sa poti crea iubire, mintea, corpul si spiritul tau trebuie sa se uneasca .

Majoritatea oamenilor merg la drum cu credinte dintre cele mai cicatrizate despre acest aspect, si acestea creeaza experiente de iubire  dureroase  lipsite de substanta si intensitate.

Multi dintre noi credem ca este imposibil sa fii pur si simplu scaldat in dragoste , zi de zi, ora de ora, minut de minut. Avem senzatia ca toate acestea sunt doar niste basme, pentru ca experientele noastre ne-au aratat altceva. Si acest lucru este intr-o oarecare masura corect pentru ca intr-adevar experientele pe care le-am acumulat din copilarie si pana acum, ne-au indepartat de iubirea adevarata.

Cand ne nastem avem o calitate pe care ulterior o acoperim cu tot felul de alte straturi si conditionari, si aceasta calitate este inocenta.  Pierderea aceste calitati vine impreuna cu  un gol care ni se lipeste de suflet. Mergand prin viata, incercam sa umple acest gol prin tot felul de metode, insa nimic nu pare sa functioneze.

Majoritatea oamenilor  confunda iubirea inocenta, cu placere, sex, indeplinirea nevoilor zilnice sau ceva care le ofera o anumit siguranta.  Unii traiesc cu credinta ca cu cat esti mai dependent de o alta fiinta umana, cu atat il iubesti mai mult.  Altii considera  ca a te atasa de cineva, inseamna a iubi. Din punct de vedere al societatii , a iubi, inseamna a-ti gasi un partener corespunzatori, a te casatori si a-ti intemeia o familie.

Exista chiar oameni care se angajeaza in relatii de o viata in care iubirea a palit de mult sau s-a transformat intr-o colegialitate.

Toate aceste situatii sunt triste dar adevarate si poate ca si tu te identifici cu ele.

De-a lungul vremii am descoperit ca aceasta cale spre iubire, nu se incheie in momentul in care ai o relatie, sau in momentul in care te casatoresti ci ea merge mult mai departe de aceste conventii sociale.  Iubirea nu are nimic de-a face cu aceste dimensiuni, ci ea merge dincolo de acestea, fiind o misiune a sufletului, spiritului sau partii tale divine, cum vrei sa ii spui.

Orice relatie in care sufletul tau nu evolueaza, este o relatie care nu se afla pe itinerariul sufletului tau. Oare chiar iti doresti sa pierce timp pretios, traind in non-iubire decat sa te apropii de adevarata iubire?

Cu cat te aflii mai mult pe calea sufletului tau, si descoperi adevarurile spiritual cu atat esti mai aproape de a crea povesti de iubire exceptionale.  Calea spre iubire nu se afla niciodata in exterior., ea este om reflective a caii tale interioare.

Insa noi, cautam in permanenta partener dupa partener, cantarind calitatile si defectele fara a ne cauta in primul rand pe noi insine si a ne reintoarce la inocenta si sinele nostru adevarat, de parca aceasta ar fi solutia.

Din pacate  lucrurile nu stau asa. Schimbul unui partener cu un altul nu va rezolva sentimentul tau ca nu esti iubita sau nu iubesti, si in niciun caz nu-ti va umple acel gol pe care l-ai obtinut o data cu pierderea inocentei si adevarului cu care te-ai nascut.

Singura cale, este sa te reintorci la inocenta, sa te reintorci la credintele adevarate ale sinelui, scapand de toate imprumuturile pe care le-ai acumulat in urma experientelor de viata.

Paradoxal ne nastem din iubire si toata viata ne luptam sa ne reintoarcem la iubire.

Calea spre iubire nu este o optiune, pentru ca toti vom ajunge inapoi acolo, insa depinde de noi, cat de repede ne dorim sa intelegem care este adevarata traiectorie pe care avem nevoie sa o urmam.

Tot ce vreau sa-ti spun este ca exista o forma mai inalta de iubire, o iubire care are calitati exceptionale si tu o poti crea in viata ta, important este sa ajungi sa crezi asta si s a te eliberezi de toate credintele negative care vin din cicatricile acumulate in urma experientelor dureroase din viata ta.

Cum ai putea sa nu-ti doresti sa traiesti aceasta forma inalta de iubire,  cand ea spune POT, la cele mai mari minunatii pe care le cauti:

Iubirea poate sa vindece durerile fizice si emotionale.

Iubirea poate sa reinnoiasca.

Iubirea poate sa inspire.

Iubirea poate sa iti confere siguranta si pace.

Iubirea iti  poate da incredere.

Iubirea poate sa alunge toate temerile tale.

Iubirea  poate aduce pacea.

Iubirea  poate transcede diferentele dintre oameni.

Iubirea te aduce mai aproape de divinitate.

Iubirea alunga teama si mania.

 Crezand in aceste lucruri, le poti experimenta. Exista multi oameni care au ramas uimiti de puterea iubirii si exista multi oameni care stiu cat de mult inseamna puterea credintelor noastre.

Calea spre iubire, este calea evolutiei spirituale, asadar oricat de mult ai cauta in afara solutia pentru a trai extazul iubirii, nu o poti face decat renuntand la aceasta credinta si invatand sa te intorci la inocenta si la adevarurile ei.

E momentul sa ne intoarcem la acea iubire cu care am pierdut contactul in aceasta epoca, distrasi de atractia sexuala si emotiile instabile si confuze cu care am asociat  iubirea.

Putem crea aceasta iubire, crezand in ea, si reamintindu-I mintii noastre  ca in spirit suntem iubire pura.

Reflecteaza la urmatoarele cuvinte:

Viata este iubire, si iubirea este viata. Ce tine trupul intreg daca nu iubirea? Ce este dorinta daca nu iubirea sinelui? Si ce este cunoasterea, daca nu iubirea adevarului?

Mijloacele si formele pot fi gresite, dar motivul dincolo de ele este intotdeauna iubire- iubirea fata de mine si iubirea fata de ce este al meu. Eu si al meu pot fi mici, sau se pot extinde si cuprinde tot universul-dar iubirea ramane ?




Ninge! Un fulg de nea poposeşte în palmă şi căldura inimii îl transformă în lacrimă ! E un strop de iubire căzut din cer. O picătură din adâncul sufletului curat care a dăruit tot ce a avut mai bun de la Dumnezeu! 
Fulgii de zăpadă se hârjonesc liberi şi nevinovaţi, cu sentimentele dăruite lumii întregi. Priveşti ca un copil flacăra din spiritul Crăciunului şi închizi ochii visând la o lume de poveste! Clipeşti odată cu ivirea zorilor, o perpetuare a vieţii, reînnoire a trăirilor de vis şi de basm! Speranţa este clipa de aer curat a existenţei! Respir-o cu afecţiune şi încredere! Ea emană forţa necunoscută a iubirii! Trăieşti clipa, o savurezi! Nu pierde şirul minunilor născute din sărutul curat al îngerilor! 
Respiră parfumul pasiunii ancestrale! Absoarbe dorinţa nemuririi şi îmbratişarea suavă a respiraţiei vieţii! O lacrimă este izvorul purificat al durerii tale!

Ninge. Un fulg alb de nea iţi mângâie obrazul şi fierbinţeala dorului îl transformă în amintire. Mai aveai de dăruit atât de multe surprize dulci. Dumnezeu a dorit altfel! A văzut suferinţa şi nedreptatea! Plângi! Roua ochilor se transformă în fulgi de zăpada. Totul este reversibil asemeni anotimpurilor, zilelor săptămânilor, lunilor, anilor. Regenerarea vieţii, renaşterea cugetului curat ivit din limpezimea ochilor, a imaginaţiei ...al fulgului de nea transformat în lacrimi şi sclipiri de stea.

Nu plânge!

Lacrima este distilarea sufletului. Este cea mai profundă emoţie a inimii umane exprimată în soluţie chimică. Este un extract concentrat, este produsul final al căderilor şi al suferinţelor. Lacrimile adevarate nu sunt un camuflaj, ci sunt tabloul sufletului desenat pe pânza emoţiilor. Ele sunt portretul celor mai adânci aspiraţii umane.




Nu înceta să dăruieşti iubire! 
E tot ce-avem acum,mai bun în noi. 
Nu înceta să-mi dai clipe divine, 
Nu aduna tristeţile din ploi! 

Şi nu uita ce astăzi ne uneşte! 
Flacăra pasiunii arde încă. 
Şi luna înserării ne iubeşte. 
Eternii trubaduri fără poruncă. 

Nu înceta să mă răsfeţi,iubire ! 
Mă-nalţ în visul tău  in zbor,
Cu tine sînt extaz şi fericire. 
Cu tine rad si plang de dor.

N-am plâns niciodată, fiindcă lacrimile s-au transformat în gânduri. Şi nu sunt gândurile acestea tot atât de amare ca lacrimile ?