Un prieten adevarat

                          "    PRIETENUL   "                    

• In ziua te azi toti vorbesc despre prietenie care ar fi cel mai usor lucru. Nu. Prietenia este un dar. Il numesti prieten pe cel care ramane cand toti ceilalti au plecat.Cel care te accepta indiferent cum esti, indiferent de ce ai facut sau vrei sa faci. Un prieten este un inger fara aripi. Un prieten asculta cantecul, insa un prieten adevarat reuseste sa`l fredoneze cand tu ai uitat versurile. Un prieten te tine de mana si te atinge la inima. O vorba spune ca drumul catre casa unui prieten nu e niciodata lung. E adevarat! Un prieten e un vis devenit realitate. Un prieten e acea persoana care te intreaba "ce faci?" si asteapta raspunsul. Un prieten este acela care e acolo chiar daca tu nu vrei. Un prieten e presoana care te ajuta chiar daca nu`i ceri ajutorul. cand plangi, un prieten nu promite ca te va face sa razi, promite ca va plange cu tine. cand pleci, un prieten nu promite ca te opreste, promite ca va pleca cu tine. Un prieten este acea persoana care la intrebarea " ma poti ajuta cu ceva ?" va raspunde "oricand". Un prieten iti cunoaste calitatile, dar iti arata si defectele. Un prieten e ca o stea, chiar daca nu-l vezi, stii sigur ca e acolo. Un prieten te sustine, chiar daca stie ca gresesti. Un prieten te urmeaza pe drumul tau, chiar daca e cel gresit. Un prieten iti spune ce crede, chiar daca te va face sa plangi, sa suferi sau sa fi suparat.

Viitorul aparține acelora ce au crezut cu toată tăria în frumuseţea viselor lor.Ceea ce contează în viață este nu locul în care ne aflăm ci direcția spre care ne îndreptăm. 

Cele 10 reguli pentru a nu suferi in dragoste

10. Nu te indragosti NICIODATA de un tip care are prietena... nimic bun nu poate iesi din asta. Varianta ca isi va lasa prietena pentru tine se intampla mult prea rar pentru a fi luata in calcul. 9. Nu-i arata de la inceput ce simti...arunca-i firmituri, lasa-l sa depuna putin efort pentru a te cuceri. 8. Nu-l transforma in centrul universului tau...e dovedit ca baietii nu sunt atrasi de fetele pe care le pot avea oricand. Nu-i arata ca ai lasa totul pentru el, asta nu-l va face decat sa caute in alta parte misterul de care are nevoie. 7. Intotdeauna lasa-te iubita mai mult si iubeste mai putin... daca il lasi pe el sa te iubeasca mai mult, nu vei avea niciodata inima zdrobita, dar totusi arata-i ca-l iubesti, altfel il vei pierde. 6. Nu-ti neglija niciodata prietenii...daca iubirea voastra va lua sfarsit, prietenii sunt cei care te vot ajuta sa te ridici iar. Daca renunti la ei pentru o relatie trecatoare inseamna ca trebuie serios sa-ti reorganizezi prioritatile in viata. O prietenie adevarata va dura intotdeauna mai mult decat o iubire. Indata ce dispare iubirea, ramane prietenia. 5. Nu uita sa ai activitati independente de ralatia ta...daca relatia se va sfarsi tot ce faceati impreuna iti va aduce aminte de ce a fost, iar uitarea se va instala mult mai greu. 4. Crede in tine!... orice s-a intampla ramai sincera tie! Nu face copromisuri. Ai incredere ca nimic nu e mai puternic decat tine si fiecare experienta te va ajuta sa iei de la viata tot ce e mai bun. 3. Nu incerca sa alergi dupa "barbatul perfect"...chiar daca la inceput pare perfect pentru tine, daca nu vine totul de la sine, in mod firesc, inseamna ca nu e barbatul potrivit. Nu te asteota sa ti se ofere totul pe tava, dar daca sunt mai dese momentele in care suspini decat sa zambesti cand te gandesti la el...asta e un semn sa pui in aplicare regula numarul 4 2. Nu incerca sa gasesti povestea voastra in orice melodie de dragoste... fiecare poveste e unica si nimeni nu o poate descrie mai bine decat voi doi. Piesele de dragoste nu fac decat sa apese pe rana atunci cand incerci sa uiti. Cum as putea sa-l uit cand, de fiecare data cand aud "melodia noastra" imi aduc aminte de el? 1. Nu te indragosti!... asta ar fi ideal, dar din pacate sufletul are propria ratiune pe care nimeni nu a reusit sa o inteleaga pana acum. Daca nu te indragostesti, nu ai cum sa suferi in dragoste...dar am putea supravietui daca nu ne indragostim? Iubirea si Timpul Se spune ca a fost odata demult, o insula. Si pe aceasta îndepartata insula traiau toate sentimentele si valorile umane: Buna Dispozitie, Tristetea, Întelepciunea… si - ca toti ceilalti - Iubirea. Într-o buna zi, sentimentele au fost anuntate ca insula era pe cale sa se scufunde si îsi pregatira navele si plecara. Doar Iubirea ramase pâna în ultimul moment. Când insula fu pe punctul de a se scufunda, Iubirea decise sa ceara ajutor. Bogatia a trecut pe lânga Iubire cu o barca luxoasa. Iubirea îi zise: “Bogatie, ma poti lua cu tine?” “Nu te pot lua, caci e mult aur si argint în barca mea si nu am loc pentru tine.” Iubirea se hotarî atunci sa ceara ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe-acolo într-o superba nava. “Orgoliu, te rog, ma poti lua cu tine?” “Nu te pot ajuta, Iubire…” - raspunse Orgoliul - “aici totul e perfect, mi-ai putea strica nava”. Atunci Iubirea implora Tristetea, care trecea pe lânga ea: “Tristete, te rog, lasa-ma sa vin cu tine!” “Oh Iubire,” – îi raspunse Tristetea – “sunt atât de trista încât trebuie sa ramân singura...” Chiar si Buna Dispozitie trecu pe lânga Iubire, dar era atât de multumita, încât nici nu auzi ca este strigata. Dintr-o data se auzi o voce: “Vino Iubire, te iau cu mine “ Vorbea un batrân. Iubirea se simti atât de recunoscatoare si plina de bucurie, încât uita sa îl întrebe pe batrân cine este. De cum sosira pe tarm, batrânul pleca. Iubirea îsi dadu seama cât de mult îi datora batrânului si a întrebat Cunoasterea: “Cunoastere, îmi poti spune cine m-a ajutat?” “A fost Timpul” – a raspuns Cunoasterea. “Timpul?” - se întreba Iubirea – “De ce tocmai Timpul m-a ajutat?” Cunoasterea, plina de întelepciune, raspunse: “Pentru ca numai Timpul e în stare sa înteleaga cât de importanta e Dragostea în viata!”

                                                  " TRECEREA TIMPULUI "                                                        


Vantul bate incet mangaind fiecare copac, fiecare creanga, fiecare fir de iarba, fiecare pasare aflata in zbor, lumina soarelui patrunde pana in cele mai intunecate colturi ale lumii, incercand sa aduca un strop de caldura tuturora, pe chip si in suflete… Lumina calda si blanda a soarelui, care ne incalzeste noua viata si sufletele, ofera posibilitatea Pamantului sa uite! Sa uite apasarea grea a poverii ce o duce-n spate, povara grea a trecerii timpului ce nu se opreste sa-i lase o clipa de odihna. Aceste poveri sunt amintirile, amintiri inglobate in lacrimi, lacrimi ce se strang in fiecare gol si formeaza balti, lacuri, mari, oceane. Cu cat e mai mare, cu atat mai multe amintiri, si mai greu de uitat. Dar nu toate sunt amintiri urate, cum nu toate lacurile ori marile nu sunt lipsite de viata! Si totusi, cum omul uita repede ceea ce-l doare, la fel face si Pamantul. Fiecare lacrima e alinata de caldura Soarelui, si transformata in amintire, in fantoma, in umbra, ce se ridica incet incet la ceruri, luand un pic din apasarea de pe spatele Pamantului, dand uitarii durerea pentru a putea continua. Dar astfel se pierd si amintirile placute…
Si totusi amintirile nu se pierd niciodata… Ele sunt sus si acopera Cerul! De aceea, cand Pamantul vrea sa-si aminteasca de vremuri de mult trecute, e de ajuns sa dea nastere vantului, care cauta printre copaci si printre frunze, printre firele de iarba si picaturile de apa ale cascadelor, prin cuiburile pasarilor si culcusul animalelor, intreband, cercetand, cautand… Dar amintirile le gaseste mereu sus, in Ceruri! Asa ca, atunci cand o gaseste, amintirea e tot naluca, umbra ce pluteste printre nouri, si nu vrea sa coboare jos, inapoi in mintea Pamantului. Asa ca vantul o ademeneste cu promisiunea eliberarii, a vietii, infasurandu-se in jurul amintirii si transformand-o, din umbra in ingeras de nea, intr-un fulg de zapada unic in felul sau! Atras de mirajul vietii, fulgul incepe sa danseze si sa se lase purtat de dulcea melodie pe care vantul i-o sopteste la ureche, fara sa-si dea seama ce se intampla cu adevarat. Acum amintirea, fulgul, se apropie incet de Pamant, inapoi de unde a plecat (de unde candva era dorita uitata, acum e dorita inapoi)! Si dansand incet un dans al vietii, incet-incet isi da seama ca de fapt e un dans al mortii, caci e ultimul, primul si ultimul din viata lui, caci vede Pamantul apropiindu-se… Dar nu dispera si danseaza in continuare… Ajuns pe Pamant, fulgul se transforma incet in amintire, si inapoi de unde a fost uitata…
Dar nu e moarte, caci candva, amintirea aceasta va fi din nou uitata, si va avea din nou sansa sa danseze… Nici o amintire nu se uita, ci doar se ascunde, caci fara amintiri frumoase nu putem trai. Dar o amintire frumoasa se castiga din zece urate… Asa ca nu va fie teama sa gresiti, caci asta ne face pe noi sa ramanem lacrimi sau fulgi…amintirea noastra in mintea celorlalti, care nu ne vor lasa niciodata sa murim!
















                                             "   DOAR LACRIMILE  "                                             


Din toate lacrimile care au curs candva, au crescut trandafiri, din care in fiecare zi am cules cate unul. Si in fiecare zi mi-am adus aminte de “spinii” pe care acestia ii aveau. Dar la vederea frumusetii lor,am uitat de fiecare data… Am cules pentru prima oara un trandafir alb, pe care spinii nu-l uratisera inca si puritatea lui s-a oglindit in viata mea… Am cules apoi un trandafir rosu, fara de care gradina mea n-ar mai fi ramas aceeasi.Atunci am inteles ce inseamna “iubirea” si tot atunci… l-am intalnit pe “el"… Fara sa vreau, am simtit cel de-al treilea trandafir; ale sale petale galbene, cum se scuturau una cate una in mana-mi cazuta in cautarea dragostei “lui” zadarnice… Am simtit cum trandafirul cu petale transparente se scutura, iar fiecare petala cadea una cate una, ca fiind lacrimile mele… Am cautat in zadar sa gasesc in imensa “gradina” orice alt trandafir, pentru ca toti se uscasera. Atunci am cules fara sa vreau, pe ultimul, acela violet, care inca nu se ofilise. Doar o petala aruncata, a alunecat grabita pentru a pecetlui despartirea noastra… Acum “gradina” este goala si vantul “alearga” de la un capat la altul pentru a da fila cu fila viata mea si
pentru a “matura” petalele cazute…