Am asteptat iubirea ta o viata

Când ești rănit în inimă eşti terminat...

 Multa lume considera ca iubirea perfecta nu apartine acestei lumi. Am ajuns sa credem ca iubirea e imperfecta, ca trebuie sa ne multumim cu  orice farama primim si ca nu avem nimic de facut in aceasta privinta. Am transformat naturaletea in mit si utopie , pentru ca experientele noastre ne-au estompat orice credinta intr-o iubire pura si inocenta, care nu pune conditii si care ne da voie sa ne exprimam pe noi  asa cum suntem.

Undeva pe drumul prin viata poate ca nici nu mai consideri ca esti demna de iubire, pentru ca uitandu-te in oglinda , vezi imperfectiuni care se pare ca nu atrag  catre tine iubirea perfecta.

De fapt aceste imperfectiuni pe care le vezi nu reprezinta decat cicatrici, urme ale experientelor dureroase pe care le-ai trait de-a lungul vietii.

Privindu-ne in oglinda noi spunem ca vedem realitatea, ca nu avem cum sa schimbam acest lucru. Insa stau si ma intreb ce anume reprezinta realitate? Am dat definitia de realitate acelor lucruri care apartin  credintelor comune ale unui anumit grup de oameni.

Si atunci, este oare acest adevar pe care noi il consideram realitate oare adevarul suprem? Eu spun ca nu, si o spun pentru ca de-a lungul vietii am observat ca exista un adevar spiritual, si acest adevar trece dincolo de opiniile impartite ale anumitor grupuri de oameni. Acest adevar, aceasta realitate, este realitatea spiritului, si cei care au pasit pe aceasta cale, il definesc in acel mod. 

Am intalnit multi oameni care dau tot felul de definitii iubirii si putini care chiar au inteles si au simtit iubirea pura , iubirea care vine din esenta .

Aceasta iubire este una care iti face pieptul sa se umfle, este una care nu pretinde nimic, si indiferent de obiectul dorintei ei, ramane intacta. Aceasta  iubire stie ca noi toti am fost creati pentru a fi iubiti intru-totul si suntem demni de iubire, indiferent de catalogarile societatii.

In lumea de astazi este destul de dificil sa pastrezi iubirea inocenta, in forma ei cea mai pura dar nu este imposibil.

Cert este ca cei care au renuntat la credinta ca exista o iubire pura, cu siguranta nici nu o vor trai vreodata. Acest sentiment ca nu esti iubit pe deplin, acest sentiment de lipsa, vine din faptul ca din definitia  noastra despre cine suntem, am eliminate cel mai important aspect. Multi oameni considera ca sunt doar minte si corp, excluzand complet natural or spirituala.

Ai pierdut din vedere dimensiunea ta superioara si cu aceasta te-ai indepartat si mai mult de iubire, pentru ca in esenta tu esti spirit, iar spiritul este iubire pura.

Pentru ca sa poti crea iubire, mintea, corpul si spiritul tau trebuie sa se uneasca .

Majoritatea oamenilor merg la drum cu credinte dintre cele mai cicatrizate despre acest aspect, si acestea creeaza experiente de iubire  dureroase  lipsite de substanta si intensitate.

Multi dintre noi credem ca este imposibil sa fii pur si simplu scaldat in dragoste , zi de zi, ora de ora, minut de minut. Avem senzatia ca toate acestea sunt doar niste basme, pentru ca experientele noastre ne-au aratat altceva. Si acest lucru este intr-o oarecare masura corect pentru ca intr-adevar experientele pe care le-am acumulat din copilarie si pana acum, ne-au indepartat de iubirea adevarata.

Cand ne nastem avem o calitate pe care ulterior o acoperim cu tot felul de alte straturi si conditionari, si aceasta calitate este inocenta.  Pierderea aceste calitati vine impreuna cu  un gol care ni se lipeste de suflet. Mergand prin viata, incercam sa umple acest gol prin tot felul de metode, insa nimic nu pare sa functioneze.

Majoritatea oamenilor  confunda iubirea inocenta, cu placere, sex, indeplinirea nevoilor zilnice sau ceva care le ofera o anumit siguranta.  Unii traiesc cu credinta ca cu cat esti mai dependent de o alta fiinta umana, cu atat il iubesti mai mult.  Altii considera  ca a te atasa de cineva, inseamna a iubi. Din punct de vedere al societatii , a iubi, inseamna a-ti gasi un partener corespunzatori, a te casatori si a-ti intemeia o familie.

Exista chiar oameni care se angajeaza in relatii de o viata in care iubirea a palit de mult sau s-a transformat intr-o colegialitate.

Toate aceste situatii sunt triste dar adevarate si poate ca si tu te identifici cu ele.

De-a lungul vremii am descoperit ca aceasta cale spre iubire, nu se incheie in momentul in care ai o relatie, sau in momentul in care te casatoresti ci ea merge mult mai departe de aceste conventii sociale.  Iubirea nu are nimic de-a face cu aceste dimensiuni, ci ea merge dincolo de acestea, fiind o misiune a sufletului, spiritului sau partii tale divine, cum vrei sa ii spui.

Orice relatie in care sufletul tau nu evolueaza, este o relatie care nu se afla pe itinerariul sufletului tau. Oare chiar iti doresti sa pierce timp pretios, traind in non-iubire decat sa te apropii de adevarata iubire?

Cu cat te aflii mai mult pe calea sufletului tau, si descoperi adevarurile spiritual cu atat esti mai aproape de a crea povesti de iubire exceptionale.  Calea spre iubire nu se afla niciodata in exterior., ea este om reflective a caii tale interioare.

Insa noi, cautam in permanenta partener dupa partener, cantarind calitatile si defectele fara a ne cauta in primul rand pe noi insine si a ne reintoarce la inocenta si sinele nostru adevarat, de parca aceasta ar fi solutia.

Din pacate  lucrurile nu stau asa. Schimbul unui partener cu un altul nu va rezolva sentimentul tau ca nu esti iubita sau nu iubesti, si in niciun caz nu-ti va umple acel gol pe care l-ai obtinut o data cu pierderea inocentei si adevarului cu care te-ai nascut.

Singura cale, este sa te reintorci la inocenta, sa te reintorci la credintele adevarate ale sinelui, scapand de toate imprumuturile pe care le-ai acumulat in urma experientelor de viata.

Paradoxal ne nastem din iubire si toata viata ne luptam sa ne reintoarcem la iubire.

Calea spre iubire nu este o optiune, pentru ca toti vom ajunge inapoi acolo, insa depinde de noi, cat de repede ne dorim sa intelegem care este adevarata traiectorie pe care avem nevoie sa o urmam.

Tot ce vreau sa-ti spun este ca exista o forma mai inalta de iubire, o iubire care are calitati exceptionale si tu o poti crea in viata ta, important este sa ajungi sa crezi asta si s a te eliberezi de toate credintele negative care vin din cicatricile acumulate in urma experientelor dureroase din viata ta.

Cum ai putea sa nu-ti doresti sa traiesti aceasta forma inalta de iubire,  cand ea spune POT, la cele mai mari minunatii pe care le cauti:

Iubirea poate sa vindece durerile fizice si emotionale.

Iubirea poate sa reinnoiasca.

Iubirea poate sa inspire.

Iubirea poate sa iti confere siguranta si pace.

Iubirea iti  poate da incredere.

Iubirea poate sa alunge toate temerile tale.

Iubirea  poate aduce pacea.

Iubirea  poate transcede diferentele dintre oameni.

Iubirea te aduce mai aproape de divinitate.

Iubirea alunga teama si mania.

 Crezand in aceste lucruri, le poti experimenta. Exista multi oameni care au ramas uimiti de puterea iubirii si exista multi oameni care stiu cat de mult inseamna puterea credintelor noastre.

Calea spre iubire, este calea evolutiei spirituale, asadar oricat de mult ai cauta in afara solutia pentru a trai extazul iubirii, nu o poti face decat renuntand la aceasta credinta si invatand sa te intorci la inocenta si la adevarurile ei.

E momentul sa ne intoarcem la acea iubire cu care am pierdut contactul in aceasta epoca, distrasi de atractia sexuala si emotiile instabile si confuze cu care am asociat  iubirea.

Putem crea aceasta iubire, crezand in ea, si reamintindu-I mintii noastre  ca in spirit suntem iubire pura.

Reflecteaza la urmatoarele cuvinte:

Viata este iubire, si iubirea este viata. Ce tine trupul intreg daca nu iubirea? Ce este dorinta daca nu iubirea sinelui? Si ce este cunoasterea, daca nu iubirea adevarului?

Mijloacele si formele pot fi gresite, dar motivul dincolo de ele este intotdeauna iubire- iubirea fata de mine si iubirea fata de ce este al meu. Eu si al meu pot fi mici, sau se pot extinde si cuprinde tot universul-dar iubirea ramane ?




Ninge! Un fulg de nea poposeşte în palmă şi căldura inimii îl transformă în lacrimă ! E un strop de iubire căzut din cer. O picătură din adâncul sufletului curat care a dăruit tot ce a avut mai bun de la Dumnezeu! 
Fulgii de zăpadă se hârjonesc liberi şi nevinovaţi, cu sentimentele dăruite lumii întregi. Priveşti ca un copil flacăra din spiritul Crăciunului şi închizi ochii visând la o lume de poveste! Clipeşti odată cu ivirea zorilor, o perpetuare a vieţii, reînnoire a trăirilor de vis şi de basm! Speranţa este clipa de aer curat a existenţei! Respir-o cu afecţiune şi încredere! Ea emană forţa necunoscută a iubirii! Trăieşti clipa, o savurezi! Nu pierde şirul minunilor născute din sărutul curat al îngerilor! 
Respiră parfumul pasiunii ancestrale! Absoarbe dorinţa nemuririi şi îmbratişarea suavă a respiraţiei vieţii! O lacrimă este izvorul purificat al durerii tale!

Ninge. Un fulg alb de nea iţi mângâie obrazul şi fierbinţeala dorului îl transformă în amintire. Mai aveai de dăruit atât de multe surprize dulci. Dumnezeu a dorit altfel! A văzut suferinţa şi nedreptatea! Plângi! Roua ochilor se transformă în fulgi de zăpada. Totul este reversibil asemeni anotimpurilor, zilelor săptămânilor, lunilor, anilor. Regenerarea vieţii, renaşterea cugetului curat ivit din limpezimea ochilor, a imaginaţiei ...al fulgului de nea transformat în lacrimi şi sclipiri de stea.

Nu plânge!

Lacrima este distilarea sufletului. Este cea mai profundă emoţie a inimii umane exprimată în soluţie chimică. Este un extract concentrat, este produsul final al căderilor şi al suferinţelor. Lacrimile adevarate nu sunt un camuflaj, ci sunt tabloul sufletului desenat pe pânza emoţiilor. Ele sunt portretul celor mai adânci aspiraţii umane.




Nu înceta să dăruieşti iubire! 
E tot ce-avem acum,mai bun în noi. 
Nu înceta să-mi dai clipe divine, 
Nu aduna tristeţile din ploi! 

Şi nu uita ce astăzi ne uneşte! 
Flacăra pasiunii arde încă. 
Şi luna înserării ne iubeşte. 
Eternii trubaduri fără poruncă. 

Nu înceta să mă răsfeţi,iubire ! 
Mă-nalţ în visul tău  in zbor,
Cu tine sînt extaz şi fericire. 
Cu tine rad si plang de dor.

N-am plâns niciodată, fiindcă lacrimile s-au transformat în gânduri. Şi nu sunt gândurile acestea tot atât de amare ca lacrimile ?